pomădui

Romanian

Etymology

From pomadă +‎ -ui.

Verb

a pomădui (third-person singular present pomăduiește, past participle pomăduit) 4th conj.

1. (dated) to put on make-up

Conjugation

    conjugation of pomădui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a pomădui
gerund			pomăduind
past participle			pomăduit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	pomăduiesc	pomăduiești	pomăduiește	pomăduim	pomăduiți	pomăduiesc
	imperfect	pomăduiam	pomăduiai	pomăduia	pomăduiam	pomăduiați	pomăduiau
	simple perfect	pomăduii	pomăduiși	pomădui	pomăduirăm	pomăduirăți	pomăduiră
	pluperfect	pomăduisem	pomăduiseși	pomăduise	pomăduiserăm	pomăduiserăți	pomăduiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să pomăduiesc	să pomăduiești	să pomăduiască	să pomăduim	să pomăduiți	să pomăduiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		pomăduiește			pomăduiți
	negative		nu pomădui			nu pomăduiți