pomăzui
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Old Church Slavonic помазати (pomazati).
Verb edit
a pomăzui (third-person singular present pomăzuiește, past participle pomăzuit) 4th conj.
- (historical) to anoint (a ruler)
Conjugation edit
conjugation of pomăzui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a pomăzui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | pomăzuind | ||||||
| past participle | pomăzuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | pomăzuiesc | pomăzuiești | pomăzuiește | pomăzuim | pomăzuiți | pomăzuiesc | |
| imperfect | pomăzuiam | pomăzuiai | pomăzuia | pomăzuiam | pomăzuiați | pomăzuiau | |
| simple perfect | pomăzuii | pomăzuiși | pomăzui | pomăzuirăm | pomăzuirăți | pomăzuiră | |
| pluperfect | pomăzuisem | pomăzuiseși | pomăzuise | pomăzuiserăm | pomăzuiserăți | pomăzuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să pomăzuiesc | să pomăzuiești | să pomăzuiască | să pomăzuim | să pomăzuiți | să pomăzuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | pomăzuiește | pomăzuiți | |||||
| negative | nu pomăzui | nu pomăzuiți | |||||