postpune

Romanian

Etymology

Borrowed from French postposer.

Verb

a postpune (third-person singular present postpun, past participle postpus) 3rd conj.

1. to postpose

Conjugation

    conjugation of postpune (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a postpune
gerund			postpunând
past participle			postpus
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	postpun	postpui	postpune	postpunem	postpuneți	postpun
	imperfect	postpuneam	postpuneai	postpunea	postpuneam	postpuneați	postpuneau
	simple perfect	postpusei	postpuseși	postpuse	postpuserăm	postpuserăți	postpuseră
	pluperfect	postpusesem	postpuseseși	postpusese	postpuseserăm	postpuseserăți	postpuseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să postpun	să postpui	să postpună	să postpunem	să postpuneți	să postpună
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		postpune			postpuneți
	negative		nu postpune			nu postpuneți