poticni

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic потъкнѫти (potŭknǫti), from Proto-Slavic *potъknǫti (“to stumble”).

Verb

a poticni (third-person singular present poticnește, past participle poticnit) 4th conj.

1. to stumble, to flounder

Conjugation

    conjugation of poticni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a poticni
gerund			poticnind
past participle			poticnit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	poticnesc	poticnești	poticnește	poticnim	poticniți	poticnesc
	imperfect	poticneam	poticneai	poticnea	poticneam	poticneați	poticneau
	simple perfect	poticnii	poticniși	poticni	poticnirăm	poticnirăți	poticniră
	pluperfect	poticnisem	poticniseși	poticnise	poticniserăm	poticniserăți	poticniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să poticnesc	să poticnești	să poticnească	să poticnim	să poticniți	să poticnească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		poticnește			poticniți
	negative		nu poticni			nu poticniți