prânzușor

Romanian

Etymology

From prânz +‎ -ușor.

Noun

prânzușor n (plural prânzușoare)

1. diminutive of prânz

Declension

Declension of prânzușor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) prânzușor	prânzușorul	(niște) prânzușoare	prânzușoarele
genitive/dative	(unui) prânzușor	prânzușorului	(unor) prânzușoare	prânzușoarelor
vocative	prânzușorule		prânzușoarelor

References

• prânzușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN