prăștiuță

Romanian

Etymology

From praștie +‎ -uță.

Noun

prăștiuță f (plural prăștiuțe)

1. diminutive of praștie

Declension

Declension of prăștiuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) prăștiuță	prăștiuța	(niște) prăștiuțe	prăștiuțele
genitive/dative	(unei) prăștiuțe	prăștiuței	(unor) prăștiuțe	prăștiuțelor
vocative	prăștiuță, prăștiuțo		prăștiuțelor

References

• prăștiuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN