prăguș

Romanian

Etymology

From prag +‎ -uș.

Noun

prăguș n (plural prăgușe)

1. diminutive of prag

Declension

Declension of prăguș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) prăguș	prăgușul	(niște) prăgușe	prăgușele
genitive/dative	(unui) prăguș	prăgușului	(unor) prăgușe	prăgușelor
vocative	prăgușule		prăgușelor

References

• prăguș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN