prănicuț
Romanian
editEtymology
editNoun
editprănicuț n (plural prănicuțuri)
- diminutive of pranic
Declension
editDeclension of prănicuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) prănicuț | prănicuțul | (niște) prănicuțuri | prănicuțurile |
genitive/dative | (unui) prănicuț | prănicuțului | (unor) prănicuțuri | prănicuțurilor |
vocative | prănicuțule | prănicuțurilor |