precugetare

Romanian

Etymology

From precugeta +‎ -re.

Noun

precugetare f (plural precugetări)

1. forethought

Declension

Declension of precugetare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) precugetare	precugetarea	(niște) precugetări	precugetările
genitive/dative	(unei) precugetări	precugetării	(unor) precugetări	precugetărilor
vocative	precugetare, precugetareo		precugetărilor

References

• precugetare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN