preoțime

Romanian

Etymology

From preot +‎ -ime.

Noun

preoțime f (uncountable)

1. priesthood

Declension

declension of preoțime (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) preoțime	preoțimea
genitive/dative	(unei) preoțime	preoțimei
vocative	preoțime, preoțimeo