prepotență
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French prépotence.
Noun edit
prepotență f (plural prepotențe)
Declension edit
Declension of prepotență
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) prepotență | prepotența | (niște) prepotențe | prepotențele |
| genitive/dative | (unei) prepotențe | prepotenței | (unor) prepotențe | prepotențelor |
| vocative | prepotență, prepotențo | prepotențelor | ||