prepuitor

Romanian

Etymology

From prepune +‎ -ător.

Adjective

prepuitor m or n (feminine singular prepuitoare, masculine plural prepuitori, feminine and neuter plural prepuitoare)

1. (obsolete) suspicious

Declension

Declension of prepuitor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	prepuitor		prepuitoare	prepuitori	prepuitoare
	definite	prepuitorul		prepuitoarea	prepuitorii	prepuitoarele
genitive/ dative	indefinite	prepuitor		prepuitoare	prepuitori	prepuitoare
	definite	prepuitorului		prepuitoarei	prepuitorilor	prepuitoarelor

Noun

prepuitor m (plural prepuitori)

1. (obsolete) denouncer

Declension

Declension of prepuitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) prepuitor	prepuitorul	(niște) prepuitori	prepuitorii
genitive/dative	(unui) prepuitor	prepuitorului	(unor) prepuitori	prepuitorilor
vocative	prepuitorule		prepuitorilor

References

• prepuitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN