preslușnic

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic прѣслоушьникъ (prěslušĭnikŭ).

Noun

preslușnic m (plural preslușnici)

1. (obsolete) an disobedient person

Declension

Declension of preslușnic

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) preslușnic	preslușnicul	(niște) preslușnici	preslușnicii
genitive/dative	(unui) preslușnic	preslușnicului	(unor) preslușnici	preslușnicilor
vocative	preslușnicule		preslușnicilor

References

• preslușnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN