prișleț

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic пришьльць (prišĭlĭcĭ).

Noun

prișleț m (plural prișleți)

1. (obsolete) foreigner, newcomer

Declension

Declension of prișleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) prișleț	prișlețul	(niște) prișleți	prișleții
genitive/dative	(unui) prișleț	prișlețului	(unor) prișleți	prișleților
vocative	prișlețule		prișleților

References

• prișleț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN