pricini

Romanian

Etymology

From pricină.

Verb

a pricini (third-person singular present pricinește, past participle pricinit) 4th conj.

1. (obsolete) to cause

Conjugation

    conjugation of pricini (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a pricini
gerund			pricinind
past participle			pricinit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	pricinesc	pricinești	pricinește	pricinim	priciniți	pricinesc
	imperfect	pricineam	pricineai	pricinea	pricineam	pricineați	pricineau
	simple perfect	pricinii	priciniși	pricini	pricinirăm	pricinirăți	priciniră
	pluperfect	pricinisem	priciniseși	pricinise	priciniserăm	priciniserăți	priciniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să pricinesc	să pricinești	să pricinească	să pricinim	să priciniți	să pricinească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		pricinește			priciniți
	negative		nu pricini			nu priciniți

References

• pricini in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN