proțăpi

Romanian

Etymology

From proțap.

Verb

a proțăpi (third-person singular present proțăpește, past participle proțăpit) 4th conj.

1. to prop
2. to get stuck
3. to stop in front of someone

Conjugation

    conjugation of proțăpi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a proțăpi
gerund			proțăpind
past participle			proțăpit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	proțăpesc	proțăpești	proțăpește	proțăpim	proțăpiți	proțăpesc
	imperfect	proțăpeam	proțăpeai	proțăpea	proțăpeam	proțăpeați	proțăpeau
	simple perfect	proțăpii	proțăpiși	proțăpi	proțăpirăm	proțăpirăți	proțăpiră
	pluperfect	proțăpisem	proțăpiseși	proțăpise	proțăpiserăm	proțăpiserăți	proțăpiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să proțăpesc	să proțăpești	să proțăpească	să proțăpim	să proțăpiți	să proțăpească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		proțăpește			proțăpiți
	negative		nu proțăpi			nu proțăpiți