procajenie
Romanian
editEtymology
editBorrowed from Old Church Slavonic прокажениѥ (prokaženije).
Noun
editprocajenie f (plural procajenii)
Declension
editDeclension of procajenie
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) procajenie | procajenia | (niște) procajenii | procajeniile |
genitive/dative | (unei) procajenii | procajeniei | (unor) procajenii | procajeniilor |
vocative | procajenie, procajenio | procajeniilor |
References
edit- procajenie in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN