prociti

Romanian

Etymology

Borrowed from Russian прочитать (pročitatʹ).

Verb

a prociti (third-person singular present procitește, past participle procitit) 4th conj.

1. to reread, to repeat
2. to scold

Conjugation

    conjugation of prociti (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a prociti
gerund			procitind
past participle			procitit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	procitesc	procitești	procitește	procitim	procitiți	procitesc
	imperfect	prociteam	prociteai	procitea	prociteam	prociteați	prociteau
	simple perfect	procitii	procitiși	prociti	procitirăm	procitirăți	procitiră
	pluperfect	procitisem	procitiseși	procitise	procitiserăm	procitiserăți	procitiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să procitesc	să procitești	să procitească	să procitim	să procitiți	să procitească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		procitește			procitiți
	negative		nu prociti			nu procitiți