proclețire

Romanian

Etymology

From procleți +‎ -re.

Noun

proclețire f (plural proclețiri)

1. anathema

Declension

Declension of proclețire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) proclețire	proclețirea	(niște) proclețiri	proclețirile
genitive/dative	(unei) proclețiri	proclețirii	(unor) proclețiri	proclețirilor
vocative	proclețire, proclețireo		proclețirilor