procuror
Latin edit
Verb edit
prōcūror
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French procureur.
Noun edit
procuror m (plural procurori)
Declension edit
Declension of procuror
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) procuror | procurorul | (niște) procurori | procurorii |
genitive/dative | (unui) procuror | procurorului | (unor) procurori | procurorilor |
vocative | procurorule | procurorilor |