promițător

Romanian

Etymology

From promite +‎ -ător.

Adjective

promițător m or n (feminine singular promițătoare, masculine plural promițători, feminine and neuter plural promițătoare)

1. promising

Declension

Declension of promițător

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	promițător		promițătoare	promițători	promițătoare
	definite	promițătorul		promițătoarea	promițătorii	promițătoarele
genitive/ dative	indefinite	promițător		promițătoare	promițători	promițătoare
	definite	promițătorului		promițătoarei	promițătorilor	promițătoarelor