promițător
Romanian edit
Etymology edit
Adjective edit
promițător m or n (feminine singular promițătoare, masculine plural promițători, feminine and neuter plural promițătoare)
Declension edit
Declension of promițător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | promițător | promițătoare | promițători | promițătoare | ||
| definite | promițătorul | promițătoarea | promițătorii | promițătoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | promițător | promițătoare | promițători | promițătoare | ||
| definite | promițătorului | promițătoarei | promițătorilor | promițătoarelor | |||