propăgăciune

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin propagatio.

Noun

propăgăciune f (plural propăgăciuni)

1. (obsolete) propagation

Declension

Declension of propăgăciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) propăgăciune	propăgăciunea	(niște) propăgăciuni	propăgăciunile
genitive/dative	(unei) propăgăciuni	propăgăciunii	(unor) propăgăciuni	propăgăciunilor
vocative	propăgăciune, propăgăciuneo		propăgăciunilor

References

• propăgăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN