prorociță

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic пророчица (proročica).

Noun

prorociță f (plural prorocițe)

1. (obsolete) prophetess

Declension

Declension of prorociță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) prorociță	prorocița	(niște) prorocițe	prorocițele
genitive/dative	(unei) prorocițe	prorociței	(unor) prorocițe	prorocițelor
vocative	prorociță, prorocițo		prorocițelor

References

• prorociță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN