proscris

French

Verb

proscris

1. inflection of proscrire:
   1. first/second-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

From proscrie.

Adjective

proscris m or n (feminine singular proscrisă, masculine plural proscriși, feminine and neuter plural proscrise)

1. proscribed, banished

Declension

Declension of proscris

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	proscris		proscrisă	proscriși	proscrise
	definite	proscrisul		proscrisa	proscrișii	proscrisele
genitive/ dative	indefinite	proscris		proscrise	proscriși	proscrise
	definite	proscrisului		proscrisei	proscrișilor	proscriselor

Noun

proscris m (plural proscriși)

1. banished person

Declension

Declension of proscris

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) proscris	proscrisul	(niște) proscriși	proscrișii
genitive/dative	(unui) proscris	proscrisului	(unor) proscriși	proscrișilor
vocative	proscrisule		proscrișilor