protă

See also: prota and próta-

Romanian

Etymology

Borrowed from Serbo-Croatian prota.

Noun

protă m (plural proți)

1. archpriest

Declension

Declension of protă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) protă	protăul	(niște) proți	proții
genitive/dative	(unui) protă	protăului	(unor) proți	proților
vocative	protăule		proților

References

• protă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN