proveni

See also: provení

Latin

Verb

prōvēnī

1. first-person singular perfect active indicative of prōveniō

Romanian

Etymology

Borrowed from French provenir.

Verb

a proveni (third-person singular present provine, past participle provenit) 4th conj.

1. to originate

Conjugation

    conjugation of proveni (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a proveni
gerund			provenind
past participle			provenit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	proven	proveni	provene	provenim	proveniți	proven
	imperfect	proveneam	proveneai	provenea	proveneam	proveneați	proveneau
	simple perfect	provenii	proveniși	proveni	provenirăm	provenirăți	proveniră
	pluperfect	provenisem	proveniseși	provenise	proveniserăm	proveniserăți	proveniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să proven	să proveni	să provenă	să provenim	să proveniți	să provenă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		provene			proveniți
	negative		nu proveni			nu proveniți