pufui

Romanian

Verb

a pufui (third-person singular present pufuiește, past participle pufuit) 4th conj.

1. Obsolete form of pufăi.

Conjugation

    conjugation of pufui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a pufui
gerund			pufuind
past participle			pufuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	pufuiesc	pufuiești	pufuiește	pufuim	pufuiți	pufuiesc
	imperfect	pufuiam	pufuiai	pufuia	pufuiam	pufuiați	pufuiau
	simple perfect	pufuii	pufuiși	pufui	pufuirăm	pufuirăți	pufuiră
	pluperfect	pufuisem	pufuiseși	pufuise	pufuiserăm	pufuiserăți	pufuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să pufuiesc	să pufuiești	să pufuiască	să pufuim	să pufuiți	să pufuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		pufuiește			pufuiți
	negative		nu pufui			nu pufuiți

References

• pufui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN