pulpiță

Romanian

Etymology

From pulpă +‎ -iță.

Noun

pulpiță f (plural pulpițe)

1. diminutive of pulpă

Declension

Declension of pulpiță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) pulpiță	pulpița	(niște) pulpițe	pulpițele
genitive/dative	(unei) pulpițe	pulpiței	(unor) pulpițe	pulpițelor
vocative	pulpiță, pulpițo		pulpițelor

References

• pulpiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN