puncție

Romanian

Etymology

Borrowed from French ponction.

Noun

puncție f (plural puncții)

1. puncture

Declension

Declension of puncție

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) puncție	puncția	(niște) puncții	puncțiile
genitive/dative	(unei) puncții	puncției	(unor) puncții	puncțiilor
vocative	puncție, puncțio		puncțiilor