punctișor

Romanian

Etymology

From punct +‎ -ișor.

Noun

punctișor n (plural punctișoare)

1. diminutive of punct; small point

Declension

Declension of punctișor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) punctișor	punctișorul	(niște) punctișore	punctișorele
genitive/dative	(unui) punctișor	punctișorului	(unor) punctișore	punctișorelor
vocative	punctișorule		punctișorelor