purecătură

Romanian

Noun

purecătură f (plural purecături)

1. Obsolete form of puricătură.

Declension

Declension of purecătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) purecătură	purecătura	(niște) purecături	purecăturile
genitive/dative	(unei) purecături	purecăturii	(unor) purecături	purecăturilor
vocative	purecătură, purecăturo		purecăturilor

References

• purecătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN