purecel

Romanian

Noun

purecel m (plural purecei)

1. Obsolete form of puricel.

Declension

Declension of purecel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) purecel	purecelul	(niște) purecei	pureceii
genitive/dative	(unui) purecel	purecelului	(unor) purecei	pureceilor
vocative	purecelule		pureceilor

References

• purecel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN