pustietate

Romanian

Etymology

From pustiu +‎ -ătate.

Noun

pustietate f (plural pustietăți)

1. wilderness

Declension

Declension of pustietate

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) pustietate	pustietatea	(niște) pustietati	pustietatile
genitive/dative	(unei) pustietati	pustietatii	(unor) pustietati	pustietatilor
vocative	pustietate, pustietateo		pustietatilor