pustiiciune

Romanian

Etymology

From pustiu +‎ -ciune.

Noun

pustiiciune f (plural pustiiciuni)

1. desert

Declension

Declension of pustiiciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) pustiiciune	pustiiciunea	(niște) pustiiciuni	pustiiciunile
genitive/dative	(unei) pustiiciuni	pustiiciunii	(unor) pustiiciuni	pustiiciunilor
vocative	pustiiciune, pustiiciuneo		pustiiciunilor

References

• pustiiciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN