rășluire

Romanian

Etymology

From rășlui +‎ -re.

Noun

rășluire f (plural rășluiri)

1. tearing

Declension

Declension of rășluire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) rășluire	rășluirea	(niște) rășluiri	rășluirile
genitive/dative	(unei) rășluiri	rășluirii	(unor) rășluiri	rășluirilor
vocative	rășluire, rășluireo		rășluirilor

References

• rășluire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN