răcuț

Romanian

Etymology

From rac +‎ -uț.

Noun

răcuț m (plural răcuți)

1. diminutive of rac

Declension

Declension of răcuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) răcuț	răcuțul	(niște) răcuți	răcuții
genitive/dative	(unui) răcuț	răcuțului	(unor) răcuți	răcuților
vocative	răcuțule		răcuților