rămuri
Romanian edit
Etymology edit
From ramură.
Verb edit
a rămuri (third-person singular present rămurie, past participle rămurit) 4th conj.
- to branch
Conjugation edit
conjugation of rămuri (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a rămuri | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | rămurind | ||||||
| past participle | rămurit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | rămur | rămuri | rămure | rămurim | rămuriți | rămur | |
| imperfect | rămuream | rămureai | rămurea | rămuream | rămureați | rămureau | |
| simple perfect | rămurii | rămuriși | rămuri | rămurirăm | rămurirăți | rămuriră | |
| pluperfect | rămurisem | rămuriseși | rămurise | rămuriserăm | rămuriserăți | rămuriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să rămur | să rămuri | să rămură | să rămurim | să rămuriți | să rămură | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | rămure | rămuriți | |||||
| negative | nu rămuri | nu rămuriți | |||||