răpune

Romanian

Etymology

Inherited from Latin repōnere, present active infinitive of repōnō.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a răpune (third-person singular present răpune, past participle răpus) 3rd conj.

1. (popular) to kill, destroy

   Synonyms: omorî, ucide

2. to defeat

   Synonyms: învinge, înfrânge

Conjugation

    conjugation of răpune (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a răpune
gerund			răpunând
past participle			răpus
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	răpun	răpui	răpune	răpunem	răpuneți	răpun
	imperfect	răpuneam	răpuneai	răpunea	răpuneam	răpuneați	răpuneau
	simple perfect	răpusei	răpuseși	răpuse	răpuserăm	răpuserăți	răpuseră
	pluperfect	răpusesem	răpuseseși	răpusese	răpuseserăm	răpuseserăți	răpuseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să răpun	să răpui	să răpună	să răpunem	să răpuneți	să răpună
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		răpune			răpuneți
	negative		nu răpune			nu răpuneți

Related terms

• răpunere
• răpus
• pune