răsfățăciune

Romanian

Etymology

From răsfăța +‎ -ăciune.

Noun

răsfățăciune f (plural răsfățăciuni)

1. pampering

Declension

Declension of răsfățăciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) răsfățăciune	răsfățăciunea	(niște) răsfățăciuni	răsfățăciunile
genitive/dative	(unei) răsfățăciuni	răsfățăciunii	(unor) răsfățăciuni	răsfățăciunilor
vocative	răsfățăciune, răsfățăciuneo		răsfățăciunilor