răstălmăci

Romanian

Etymology

From răs- +‎ tălmăci.

Verb

a răstălmăci (third-person singular present răstălmăcește, past participle răstălmăcit) 4th conj.

1. to distort

Conjugation

    conjugation of răstălmăci (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a răstălmăci
gerund			răstălmăcind
past participle			răstălmăcit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	răstălmăcesc	răstălmăcești	răstălmăcește	răstălmăcim	răstălmăciți	răstălmăcesc
	imperfect	răstălmăceam	răstălmăceai	răstălmăcea	răstălmăceam	răstălmăceați	răstălmăceau
	simple perfect	răstălmăcii	răstălmăciși	răstălmăci	răstălmăcirăm	răstălmăcirăți	răstălmăciră
	pluperfect	răstălmăcisem	răstălmăciseși	răstălmăcise	răstălmăciserăm	răstălmăciserăți	răstălmăciseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să răstălmăcesc	să răstălmăcești	să răstălmăcească	să răstălmăcim	să răstălmăciți	să răstălmăcească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		răstălmăcește			răstălmăciți
	negative		nu răstălmăci			nu răstălmăciți