răstigni

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic растѧгнѫти (rastęgnǫti), from рас- (ras-) +‎ тѧгнѫти (tęgnǫti), from Proto-Slavic *tęgnǫti.

Pronunciation

• IPA^(key): [rəstiɡˈni]

Verb

a răstigni (third-person singular present răstignește, past participle răstignit) 4th conj.

1. to crucify

Conjugation

    conjugation of răstigni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a răstigni
gerund			răstignind
past participle			răstignit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	răstignesc	răstignești	răstignește	răstignim	răstigniți	răstignesc
	imperfect	răstigneam	răstigneai	răstignea	răstigneam	răstigneați	răstigneau
	simple perfect	răstignii	răstigniși	răstigni	răstignirăm	răstignirăți	răstigniră
	pluperfect	răstignisem	răstigniseși	răstignise	răstigniserăm	răstigniserăți	răstigniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să răstignesc	să răstignești	să răstignească	să răstignim	să răstigniți	să răstignească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		răstignește			răstigniți
	negative		nu răstigni			nu răstigniți

Synonyms

• a crucifica (archaic, only figurative)