răstoacă
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Bulgarian разтоса (raztosa).
Noun edit
răstoacă m (plural răstoace)
Declension edit
Declension of răstoacă
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) răstoacă | răstoacăul | (niște) răstoace | răstoacei |
| genitive/dative | (unui) răstoacă | răstoacăului | (unor) răstoace | răstoacelor |
| vocative | răstoacăule | răstoacelor | ||