răszice

Romanian

Etymology

From răs- +‎ zice.

Pronunciation

• IPA^(key): /rəsˈzi.t͡ʃe/

Verb

a răszice (third-person singular present răszice, past participle răszis) 3rd conj.

1. (rare) to insist; to repeat something many times in an insistent fashion

   Synonym: insista

Conjugation

    conjugation of răszice (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a răszice
gerund			răszicând
past participle			răszis
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	răszic	răszici	răszice	răszicem	răsziceți	răszic
	imperfect	răsziceam	răsziceai	răszicea	răsziceam	răsziceați	răsziceau
	simple perfect	răszisei	răsziseși	răszise	răsziserăm	răsziserăți	răsziseră
	pluperfect	răszisesem	răsziseseși	răszisese	răsziseserăm	răsziseserăți	răsziseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să răszic	să răszici	să răszică	să răszicem	să răsziceți	să răszică
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		răszi			răsziceți
	negative		nu răszice			nu răsziceți