rătuire

Romanian

Etymology

From rătui +‎ -re.

Noun

rătuire f (plural rătuiri)

1. defence

Declension

Declension of rătuire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) rătuire	rătuirea	(niște) rătuiri	rătuirile
genitive/dative	(unei) rătuiri	rătuirii	(unor) rătuiri	rătuirilor
vocative	rătuire, rătuireo		rătuirilor

References

• rătuire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN