raportui

Romanian

Etymology

From raport +‎ -ui.

Verb

a raportui (third-person singular present raportuie, past participle raportuit) 4th conj.

1. (obsolete) to report

Conjugation

    conjugation of raportui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a raportui
gerund			raportuind
past participle			raportuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	raportui	raportui	raportuie	raportuim	raportuiți	raportuie
	imperfect	raportuiam	raportuiai	raportuia	raportuiam	raportuiați	raportuiau
	simple perfect	raportuii	raportuiși	raportui	raportuirăm	raportuirăți	raportuiră
	pluperfect	raportuisem	raportuiseși	raportuise	raportuiserăm	raportuiserăți	raportuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să raportui	să raportui	să raportuie	să raportuim	să raportuiți	să raportuie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		raportuie			raportuiți
	negative		nu raportui			nu raportuiți

References

• raportui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN