raportui
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a raportui (third-person singular present raportuie, past participle raportuit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of raportui (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a raportui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | raportuind | ||||||
| past participle | raportuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | raportui | raportui | raportuie | raportuim | raportuiți | raportuie | |
| imperfect | raportuiam | raportuiai | raportuia | raportuiam | raportuiați | raportuiau | |
| simple perfect | raportuii | raportuiși | raportui | raportuirăm | raportuirăți | raportuiră | |
| pluperfect | raportuisem | raportuiseși | raportuise | raportuiserăm | raportuiserăți | raportuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să raportui | să raportui | să raportuie | să raportuim | să raportuiți | să raportuie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | raportuie | raportuiți | |||||
| negative | nu raportui | nu raportuiți | |||||