reîndreptare

Romanian

Etymology

From reîndreptat.

Noun

reîndreptare f (plural reîndreptări)

1. correction

Declension

Declension of reîndreptare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) reîndreptare	reîndreptarea	(niște) reîndreptări	reîndreptările
genitive/dative	(unei) reîndreptări	reîndreptării	(unor) reîndreptări	reîndreptărilor
vocative	reîndreptare, reîndreptareo		reîndreptărilor

References

• reîndreptare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN