reîntâlnire

Romanian

Etymology

From reîntâlni +‎ -re.

Noun

reîntâlnire f (plural reîntâlniri)

1. meeting again

Declension

Declension of reîntâlnire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) reîntâlnire	reîntâlnirea	(niște) reîntâlniri	reîntâlnirile
genitive/dative	(unei) reîntâlniri	reîntâlnirii	(unor) reîntâlniri	reîntâlnirilor
vocative	reîntâlnire, reîntâlnireo		reîntâlnirilor