reașezare

Romanian

Etymology

From reașeza +‎ -re.

Noun

reașezare f (plural reașezări)

1. resettlement

Declension

Declension of reașezare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) reașezare	reașezarea	(niște) reașezări	reașezările
genitive/dative	(unei) reașezări	reașezării	(unor) reașezări	reașezărilor
vocative	reașezare, reașezareo		reașezărilor