recuzație
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French récusation, from Latin recusatio.
Noun edit
recuzație f (plural recuzații)
Declension edit
Declension of recuzație
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) recuzație | recuzația | (niște) recuzații | recuzațiile |
| genitive/dative | (unei) recuzații | recuzației | (unor) recuzații | recuzațiilor |
| vocative | recuzație, recuzațio | recuzațiilor | ||