redhibițiune
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Latin redhibitio.
Noun edit
redhibițiune f (plural redhibițiuni)
Declension edit
Declension of redhibițiune
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) redhibițiune | redhibițiunea | (niște) redhibițiuni | redhibițiunile |
| genitive/dative | (unei) redhibițiuni | redhibițiunii | (unor) redhibițiuni | redhibițiunilor |
| vocative | redhibițiune, redhibițiuneo | redhibițiunilor | ||